O învălmășeală de cuvinte
Frumoase și mult prea colorate,
Vin pentru o rătăcitoare fată.
Sufletul răvășit de neliniști,
Vede clar roșul deschis de pe buze.
Un chip atât de senin,
Se ivește-n așternuturile curate de patimă.

Delicata șoaptă apărută-n gănd,
Iți face discret cu ochiul.
Călăuza aprigă a visării,
Mâna tremurâ pe frunte.
Sentimentele cu nuanțe selenare,
Pândesc clipa de fericire,
Si din tavan iubirea acum coboară.

Ore întregi, clipa și chiar lumina
Dau mâna, mulțumite chiar.
Doua trupuri contopite-n tăcere,
Văd viața în culori prea calde.
Zgomotul de ploaie-n averse,
Nu-i împiedică să creadă-n nemurire,
Si o dorință nemăsurată începe să ardă.