Mi-aș da viața pentru tine,
Ești Lumina mea cea Sfântă,
Dar de ce stai în tăcere,
Floarea mea plăpândă?

Mi-e dor de parfumul pielii tale,
Lasă-mă să te ating din nou,
Te iubesc a mea Floare,
Suflet de bibelou….

Mersul tău e precum
Dansul lebedelor,
Ochii îți sticlesc mereu,
Vocea ta alină,
Sufletul meu.

Ești precum o pasăre:
Zboară mereu spre cer;
Ia al meu suflet departe,
Și zboară cu el alături
De al meu ins!

Citesc tristețe în ochii tăi?
De ce plângi, Frumoasa mea?
Nu fi tristă, Puiul meu,
Eu îți voi săruta obrajii,
Plini de lacrimi….

Gândește-te că cineva,
Þine cu adevărat cu adevărat la tine,
Îți poți da seama oare,
Cine te iubește pe tine?