Îmi poți auzi dragostea? Este atât de periculoasă…
Ascultă sufletul cum vibrează
Ce zbucium furtună liniștea mea
Ce gânduri ascunde această iubire maladivă
Vreau să te strâng în brațe nedefinită de singurătate

Tu, fato, de ce nu mi-ai spus că ai forma vântului
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate
Din toate încheieturile roase
De umbre

Ce sentiment obscur
Migrează spre visurile cambrate
De suflul greu al zidurilor reci
Ce liniște claustrofobă
Mă sugrumă

Mă îmbăt cu lacrimi amare
Plânsul meu în acest deșert de cuvinte
Oază de tristețe în care îți admiri chipul
Fără să-ți fie sete

Îmi poți simți dragostea? Este atât de periculoasă…
Privește palmele astea bătătorite
Drumuri de piatră filozofală între viață și moarte
Atinge-le dar lasă-mi degetele iubirea să-mi poarte
Să exploreze tărâmul virgin al șoaptelor nedeslușite
În noapte pe o pagină frigidă
Să violez intimitatea nopții cu o lumânare
Și să mă sting orgasmic