de la fereastră mă dor
toate luminile stinse
ca niște cetăți supuse
iubirilor de toamnă
de-atâta ploaie
norii au luat forma
câinilor de prin piețe
nimeni nu doarme
de frica nenorocului
adus târâș de ursitoare
amețite la banchetul
verii fără drum
mi-e dor de-o iubire mare
ca un măr încărcat
deasupra căruia soarele
se linge pe buze de poftă

înlănțuie-mi inima
și ia-mă și du-mă
ochiului tău aceluia
unde căutându-mă
vei vedea îngeri decăzuți
în cod binar