Am dureri ca de facere,
copilul
rămas de atunci în mine,
mereu slab, fără nume,
se zvârcolește-n somn
și mă iartă.
Ești o mamă bătrână,
îmi spune,
n-ai sân dezgolit, ca pe tavă
stau anii arși într-o vară.
Îmi plânge-ntre garduri cu ghimpi,
se împletește cu scutecele
de umori în brusturi 'nalți.
Trupul meu,
prea copt pentru tine,
are sens doar în pauza dintre acte.
Sfios te simt
aproape inert
ieșind dintre coapse.