eu
voi lua dreptunghiul nedecolorat
din dosul fotografiei alb-negru
îl voi lipi de buze
apoi de urmele gelatinoase ale unui melc solitar
nu voi clipi
voi merge pe drumul cuvintelor însorite
acolo unde apa sărată nu naște lacrimi
ci cuarțuri prin care totul se îmbracă în lumină
ca la o sărbătoare a Domnului

tu
vei memora secundele din urmă
cu teama unui muribund necredincios
vei rupe de pe brațele mele
segmente de mătase, de fard, câteva mângâieri
pietrificate
și vei pleca
numărând descrescător
treptele.