agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1919 .



Lut de clopote
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teotim ]

2006-06-17  |     | 



Prin dosul coloanelor de piatră
pe sub zidurile umbrite, năpădite de mușchi,
prin strunga dintre văile scăldate în nori,
în aerul ușor adormitor, și mai departe
printre stâncile singuratice din fața poienilor
suspendate sub jnepeni, de-a lungul peretelui
masiv, prin unghiul din mijloc,
încrustat în roșiatice, umede roci,
trece un fir de apă tremurător, un pârâu
cu șuvițe curgând din rădăcinile munților.

Se va stinge oare-n amiezile nemișcate,
turnate în lumina fierbinte, sub însetatele guri
ale viețuitoarelor, în sevele asprelor rădăcini,
în pumnul arămiu al lutului de clopote?

Va potoli uitarea voința mică,
tăinuit condusă, fără alt grai
decât strălucirea pietrișului fin,
în albia tulbure de frământarea culorilor,
sub raza delicată ce scrie, în simțuri,
hrisovul unui dor nesfârșit?

Se va lăsa înserarea peste arcuirea nevinovatei,
dar arzătoarei dorințe de a smerit dăinui?

Nimic nu învie mai mult culorile liniștii
decât ecoul ieșirii bruște în vastul senin
al unei crud-învârstuite chemări, când amurgul,
ca o mult zorită uimire, îmbujorează cerul
cu stele ce par atât de aproape, încât mâna
se-mbie a se-ntinde, să culeagă măcar una...

Se întâmplă atunci dezvățul de gânduri să afli.
Și ușurat de povara încrâncenatei poftiri
vezi oglindită-n limpezimea șuviței uitate de timp,
ca dintâi locuită, speranța, mustind
din mireasma abia înfloritelor clipe,
sub libertatea topită în brațele unei mari iubiri…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!