Chiar dacă aș fugi prin amintiri...tot răscolind,
Pământ sfărmat de amăgiri...
Să chicotesc în nepăsare de trecut,
Să zic nu-mi pasă...ar fi ușor...
Să te adorm ca pe un prunc în veșnicie,
Să te am...să te privesc lacom,adânc,
Ar fi prea mult...
Să mă închin păcatelor amare din amurg...
Pomană lacrimilor ce-am pierdut,as fi tot praf si tot noroi.
Să te sărut de rămas-bun cu limba de pelin,cu buze de pământ,
Să te strecor din brațe-n piept de dor...
Te uit de mine și de noi și te robesc să arzi pe rugul de ninsori...