O notă rătăcită
în tactul monoton al orelor,
o lebădă lunecând
pe apele liniștite ale destinului,
o aripă și un impuls,
toiagul și pecetea grea a anilor,
patina destinului
pe cristalul din ce în ce
mai puțin transparent
al vieții-
toate acestea sunt.
O lacrimă ce se prelinge
din ochii profunzi ai iubitei,
o pasăre al cărei tril
se-aude-n zări nebănuite,
o primavară veșnic pulsând
în inimi
voi fi
când nu voi mai fi.