agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2015 .



Umbrățișare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Equinox ]

2006-06-19  |     | 




Împrejurul meu e o adunătură de lucruri,
și o respirare de lucruri,
și o risipire de lucruri.
Aș spune că împrejurul meu
e o adunătură, și o respirare, și o risipire de stări,
dar acestea stau,
ghemuit-ghemuitoare
și țipând-țipătoare,
în lucruri,
insinuându-le forma și sensul,
și obligându-ne pe noi să le vedem cu ochii
fără să clipim, măcar, de ele.
Însușindu-ni-le, ele devin
cu totul ale noastre,
scrijelind plăpânda noastră exclamație
la ideea de-a nu le avea.
Uneori, împrejurul meu
mă descalecă,
se descolăcește de pe mine,
mă dezleagă, mă dezbracă,
precum o cochilie
pe melcul său lipicios ca o dependență.
Gol și pe dinafară,
obosesc să mă port frumos cu mine însumi,
obosesc să mă simt liber
și, din pricină că nu am ce face cu ochii,
o zăresc pe mama,
căznindu-se, fiindcă o rugasem de prea multe ori,
a mă deznaște.
Ea îmi arată înspre mine,
îmi arată cu un deget fără de unghie,
fiindcă nu vrea nicidecum
să mă mai rănească o dată, născându-mă,
îmi arată înspre mine
un punct mic și fără de picioare
ca un purice și târâtor
pe trupul meu gol-
lungă și neastâmpărată cavernă a firii.
Curios ca o temătoare întrebare,
și lenevit de plictiseală,
îl desfac,
îl deșir,
îl fac linie,
linie îl fac-
de neurmat, doar linie.
Apoi, pe aceasta, o-ntind,
o răsucesc,
o înzorzonez cu spânzurători de poeți,
o preamăresc cu poticnite scame împotriva firescului,
o fac funie,
și sfoară o fac.
Mă deslușesc,
de-i posibil aceasta,
și mă-ngân cu îndemnul
de a da-o împrejur gâtului meu
țipător la ideea de-a nu mai avea cap,
ci numai miresme ale gândului meu frumos
despre frumos,
dar tot îmi mai trebuie de-un copac,
umbra lui nu-mi ajunge,
m-ajunge.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!