deschid ochii și îi inchid la loc inutili
sângele îmi părăsește încet pieptul,
se prelinge pe pardoseală
până la ușa închisă
doar pentru a se întoarce neputincios înapoi

și fiecare vis se întoarce
neputincios înapoi odată cu el

aceeași zi copie fidelă a vieții mele
la meteo anunță patruzeci de ani
de ploaie măruntă și enervantă
și în scaunul meu cu rotile timpul
stă afiș sub perete de sticlă