orizontul ne-a trasat linia de plutire
cu mult deasupra
așteptărilor noastre
antediluviene
tulburând planuri
de făcut pluta
de trei ori pe zi,
înainte de masă,
la prânz și
seara.


eu ți-aș fi oferit o droaie de nuferi,
scuzându-mă timid că nu m-am
putut hotărî asupra unuia singur,
iar tu mi-ai fi mulțumit discret
călcând cu fâstâceală apa

între timpuri, meduzele ne
puneau călușe din lemn de întrebare
la gura fiecărei vorbe prisosindă
și până să ne dezmeticim bine
eram deja fedeleș în cârcei de teiubescuri

iar acum,
așa încătușați până la genunchi în recifuri,
nu ne-a mai rămas decât să privim corali
amnezici cum își aduc aminte
să ne dea nouă ultima lor suflare