Mușcătura din măr lasă urme de colți ivorii
Zmeul e-n spume
Scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ ingropându-l
aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind
zeama de măr infruptat
Ascunde-ți dorința, tu, Făt Frumos
livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis
dincolo de zare,
Cosânzeana se trezește din vis
ar vrea să ajungă la tine
dar tu ești fructul închis în pojghița de aur și soare
e deajuns un vânt subțirel
și codița se rupe cu dor
Făt Frumos o ia la picior
spre poteca din nor
o panglică albă se desface pe deal
feciorul o prinde pe vechiul alean
și-ntreaga pădure de gânduri cu drag
îl poartă aievea domniței în prag
el, Făt Frumos din mărul de aur
învinsa pe zmeu și pe balaur
la ceasul când tunetul cerului mare
căra pe voinic înapoi la izvoare
acolo în inima basmului care
își adâncește albia-n soare

și scorpia moare-n zori la răsărit
și viețuiesc doar cei ce s-au iubit.