mereu, în jurul nostru,
țesem cu răbdare,
o cât mai complicată pânză de paianjen;
iar la sfârșit,
striviți de ea
și istoviți de-atâta muncă
zadarnică și plină de păcate,
c-un zâmbet trist,
privind în urmă,
nevrând să recunoaștem c-am pierdut,
rămânem prada ei.