Nu trebuie să te miști
și nici măcar să respiri
Trebuie să rămâi așezat
în fața mea
ca și copacul cu umbra sa,
ca și cerul cu marea
înțelept ca aerul, ca nisipul
în miezul zilei, vara.
Să nu vorbești
Să nu zâmbești
și nici să plângi.
Trebuie să-ți ghicesc numele,
Să transformi în imagini
gândurile tale,
să-ți cânt gesturile,
să te iubesc
Nu trebuie să cauți să înțelegi.
Am risipit drumurile
Și am înecat semnele
Nu mai e decât spațiul golit,
Noaptea singură
între mine și tine