agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-23 | | Înscris în bibliotecă de Magdalena Dale
Fântâna veche
privesc oglinda apei: nu mă recunosc. Locuri străine... De ce caut iubirea mereu aiurea? Pe luciul apei, furtuna din suflete – briză ușoară. Privesc oglinda: aceeași față mereu întrebătoare. Talazul mării? O pendulă măsurând timpul din cosmos. Mă întorc din nou la casa bunicilor. Să visez puțin... Dragostea dintâi: Visez s-o întâlnesc în altă viață. Îți mângâi părul: în vârful degetelor pulsul inimii. Plutind pe apă, pânză de corabie: fluture mort. Privindu-ți ochii cu ochelarii aburiți. Caldă-i iubirea! A sosit toamna, frunze-n cădere lină. Moarte ușoară... Liniștea casei. Lângă portretul tatei, fixă, pendula. Mortul în groapă. La masă, repede, un loc cât mai bun. Cimitir pustiu. Pâlpâit de candele, croncănit de ciori. Culcați în iarbă. Calul paște liniștit dorința noastră. Raze de lună întâlnind în ferestre singurătatea. O cruce nouă lângă una putredă Și trilul mierlei... Iubirea noastră... Lătratul unui câine legat cu lanțul. Momântul mamei doar c-o floare pitică. Am fost departe... În nucul bătrân, concertul ciorilor, Singurătate. Fluturi pe lampă Când găsim fericirea amețim un pic. Câteva molii pe costumul de mire. A trecut timpul... Poze de tânăr. Ce aparate bune fabricau atunci! Întorc clepsidra, dar timpul curge mereu în același sens. Ne plimbăm prin parc, Printre florile albe un șobolan mort. A căzut o stea. Ce puțin înseamnă viețile noastre! A murit mama, Pendula bate de-acum clipele mele. Polen pe deget... Cine poate învia fluturele alb? Ultima frunză pe-o adiere de vânt Sunt gata de drum? Morminte, eroi... Adevărul de ieri sunt vecini cuminți. Salon de spital. Printre lume străină un amic bolnav. Privesc prin perdea: pe-o coajă de pâine se bat două vrăbii. Poștașul sună. De la o vreme vineri doar cu facturi. În casa goală nu m-așteaptă nimeni: doar un păianjen. Pe cer, stelele. Pe pământ-sufletul meu învățând zborul. Zidul scorojit, prispa, cu trepte rupte, s-au dus bunicii... Târziu pe stradă. Un bețiv dansează c-o sticlă goală. Soare-n asfințit. O pereche cu păr alb pe banca veche. Mamă tânără În cărucior bebelușul suge un deget. Singur pe-o bancă. Toiagul bătrânului bate-n caldarâm. Stau singur la geam. În pânza de păianjen bâzâie-o muscă. Bătrânul izvor. Privesc oglinda apei, nu mă recunosc. În podul casei, din pălăria tatei scutur amintiri. Zi de odihnă. Oameni în biserică cerșetori la uși. Lângă semafor. Printre oameni spilcuiți un câine murdar. Din tren văd gara și-un ceferist nemișcat. Poate-o statuie? Arunc în noapte avioane de hârtie – încă sunt copil. Două cruci negre lângă calea ferată, Aleargă trenul... Efemeride în volute de-o clipă. Amurgul vieții. Prispa casei vechi... Mă înconjoară, blândă, tristețea tatei. Singurătate. Urcă peretele alb o gâză neagră. Ceasul s-a oprit. Cine-i numără de-acum restul clipelor? Afară plouă. Pe prispă s-a rătăcit un fluture alb. Închid fereastra dar tot se-aud manele. Trag și perdeaua. Văd podul palmei: Linia vieți-mi urcă către nicăieri. Nori albi trec pe cer. Îi privesc cum se duc și-mi număr anii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate