Ei și ce dacă frumosul nu e ceea ce vezi?
Hainele acoperind trupuri,
Altele decât frunzele pomilor în primăvara târzie,
Ne micșorează pupilele
Frângând linia dreaptă a omenirii din noi.

Singure mâinile sfârșindu-se în palme albe
Atunci când nu lovesc obrazul
În numele nu știu cărei strâmbe dreptăți…
Ne vom putea iubi privind tăcuți palmele.

Nu-mi plac tălpile lăsând urme
Ce nu se pot șterge!
Neiertarea are nevoie de urme…

Dincolo de noi e cerul,
Aripile dimineții și înserării,
Ticăitul lor metronomic răsfrânt
Astmatic în ceasul nostru modern
Fără cuc și pendul.