agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-23 | | Înscris în bibliotecă de Lory Cristea
Iubind-o ca pe fructul interzis,
această deșănțată poezie, mi-am regăsit încrederea în scris, din care pricină, nici nu se știe. Nu mă droghez în mod exterior, și-așa, și-așa am nebunia-n sânge, transcriu doar niște stări care mă dor și scriu un vers atunci când nu-l pot plânge. Un port la stranii mări e trupul meu cu birturi, nave și prostituate, cu el mi-a greu, dar fără, și mai greu, mi-ești dragă ca un viciu, libertate. Þigara ta obștească o fumez, când pe furiș și când în gura mare, îi gust bolnav narcoticul din miez deși pricep și că de el se moare. N-am vreo pretenție de a urca pe scări ierarhice în veacu-acesta, un singur tron acceptă viața mea, unde să-mi pun nădragii, haina, vesta. Eu pot să mă-ndoiesc, dar nu mă-ndoi și ca poet, voi toți luați aminte, oricum, eu sunt mai mare decât voi că v-am închis la mine în cuvinte. În viața tuturor la fel tresar, ce ieși în fața lumii cu trufie, șef de birou sau șef de aprozar de rangul tău, deloc nu-mi pasă mie. Fără poeți pământul ar mugi, și casele s-ar stinge fără teatre și noaptea nu s-ar mai sfârși în zi și pruncii ar putea atât, să latre. Desprinderea de regnul animal, intrarea în limbuta noastră oază, ca și proiecția în ideal, prin poezie se realizează! Și orice literă pe care-o scriu la voi adânc în sânge se resimte, ca un ceresc, nedezmințit pariu de dincolo de legi și de cuvinte. Eu simt că am puterea să vă schimb cu un poem al meu, fără de moarte, dar vă mai las istorie și timp ca singuri să vă duceți mai departe. Ce-ar fi un om sub un drăcesc deochi, nici cap, nici mâini, nici tălpi, ci numai pântec? ce-ar fi o omenire fără ochi, ce-ar fi o omenire fără cântec? Asupra voastră las acest blestem, ca-n viața voastră, orice-ar fi să fie prin orice răni ar fi să-ntârziem, să nu vă despărțiți de poezie. Abuzul meu: de-a crede în cuvânt, când el, cuvântul, pare de rușine și când puterile mai mici îi sunt decât impulsul gândului ce-i vine! Și a mai crede că-i adevărat cuvântu-nfricoșat de tot ce știe când adevărul însăși e citat în câte-o tristă judecătorie! Înseamnă că nimic nu a murit din tot ce-a fost tăria noastră slabă, dacă-ntre plus și minus infinit poetul mai există și întreabă. Eu pentru voi, de dor de mine scriu, fac radigrafii pe seama voastră, și nu cred niciodată că-i târziu a mai deschide-n noapte o fereastră. 27 august 1988, Năsăud - Bistrița
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate