nu caut înjumătățirea în cer doar un fir
prin care să treci și astăzi
uneori privești podurile și spui
sunt amintiri
din vremea când învățam un copil
să numere lacrimile părinților

nu atingi manuscrisul între orașe
ai o singură călătorie
cumva prin ochiul pământului
el vede întotdeauna rotundul întreg
și nu îți mai dă voie
să numești copiii
după străzile paradisului

nu semna încă prima pagină
aștept dimineața
când arborele tăcerii rămâne
înclinare spre cuvânt