nu mai vedeam. Această cecitate
venea din urmă, mă bătea pe umăr
pas după pas, mergeam cu demnitate
tu-i numărai, eu refuzam să-i număr

tu, mai grăbită, te uitai în față
eu cu bastonul alb în urma ta
tăiam din mers felii subțiri din viață
și ne țeseam pulovere din ea

ce nopți de vis, ce sărutări caline
și ce frumos știai pe-atunci să minți
mușcam ca un cățel orfan din tine
te regăsesc și-acuma printre dinți.