cuminteniul pamantului sta la o tigara
pe acoperisul de stuf
priveste plutele cum se duc pe dunare spre mare
zeci de plute se duc
pe valurile
printre spinari de sturioni in calduri
ei se-ntorc
plutesc plutele
plutesc
pe valurile dunarii spre mare
la portita se opresc intr-o creanga de salcie
langa o sticla goala de bere
dopuri de pluta de vinuri alese
cu precadere

sturionii se-ntorc la stramt
la racit

*

cuminteniului pamantului i-a fatat cateaua
vrea la scalda
vrea sa coboare si apoi sa intre
stinge tigara pe acoperisul de stuf
nimic minunat precum un incendiu nu se intampla
nimic nu il va mira in urmatoarele minute
acoperisul pare ignifugat

mai bine se arunca in dunare in picioare
in mana cu punga in care se va ineca de la sine
cu apa salcie de valuri de fluviu
singurul pui de catea
orb-patat

*

cuminteniul pamantului inoata pe spate
un timp
pluta pe valuri pluteste usor
(i s-a agatat camasa in creanga de salcie)
azorel latra marunt pe pieptul lui scofalcit
e fierbinte amoarte bratul stang si fum de sa-l tai cu'n cutit

celelalte brate curg

plute duc

sturionii se-ntorc

l-ar fi iubit

la racit