Suflete bune ce-ati parasit pamantul
In drumul vostru atat de lung si greu
Cumva v-ati intalnit pe-acolo
Cu cel ce l-am iubit atat -bunicul meu?

Cum as putea sa-mi stapanesc vreodata
Durerea grea ce-o simt in al meu piept
Cand a plecat de mult din asta lume
Si niciodata nu pot sa-l mai astept?

Asa mi-e dor si lacrimile-mi curg
N-as fi crezut ca doare atat de tare
Ca o fiinta draga sa o pierd
Ce mi-aducea in suflet alinare.

Nu pot lacrimi din ochi sa-mi stapanesc
Cand a plecat de-aici de pe pamant
Cu ochii blanzi si durerosi mi-a zis
Ca a lui inger pazitor eu sunt.

Dar n-am putut durerea sa-i alin
Si imi doresc ca rugaciunea mea
Macar acum de grelele pacate
Sa-l poata ajuta si vindeca.

Voi suflete grabite sa parasiti pamantul
Calea cea mai usoara de aici eu va doresc!
Dar daca-n drumul vostru imi intalniti bunicul
Ii spuneti voi ce tare il iubesc?