pentru corina și gigi secheșan



Sfielnic ceasul. Parc-al lui schelet
cu sînge de fecioară a fost uns,
mă pierd în mine precum roua
în uscăciunea ierbii s-a ascuns.

Piatră de moară, timpu-ncet mă roade,
în măcinarea lui sînt doar un bob –
uiumul dat păsărilor în ceruri
unde la împărat se-nchină rob.

Inima-mi grea, vîrtej ascuns în carne,
s-a risipit asemeni unui nor,
ceasul a stat, în locul lui se-aude
al sufletului ticăit ușor.

Secunda morții fără conținut e
- șarpe stors aprig de venin –
totuși la ea ne repezim cu toții
ca băutorii la un vas cu vin.