Printre valuri de căldură
Se stârnește panica in aer.
Ne ajunge într-o clipa,
Dorinta de a sta în apă,
Iar disperarea de dogoare-n suflet sapă.

Pe maluri amețite de arșiță,
Avem chef numai de o baie.
Se scaldă-n căldură întreagă suflarea,
Inima are un puls mai alert,
Iar în gânduri urgent apare marea.

Departe arzând, soarele naște,
Grade nebune, nebune,
Dizolvând căldura cu greutate.
Râde parsiv cu ochelarii pe nas,
Injurând din abisul strălucitor, cu răutate.