Te-ai dus iubire cum se duce floarea
Ciresului, in dalba primavara
O clipa-n viata mea ai stralucit
Si-apoi sortit a fost ca totul sa dispara.


Poveste a ramas, ca noi doi ne iubim
In suflet azi ramasa-i doar arsura
In locul fericirii stapana este ura
Comorile de ieri azi doar le risipim.


In suflet de-ar mai fi macar speranta
Ca as putea din suflet sa-ti sparg gheata
Iubirea din cenusa s-o fac ca sa rasara


Sa fim din nou precum odinioara
Si viata cea de-acum si viata de apoi
Le-as da, sa pot aduce timpul inapoi.