agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10346 .



Cel ce gândește singur
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tudor_Arghezi ]

2006-06-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Andra



Cel ce gândește singur și scormone lumina
A dat o viață nouă și-um om de fier, mașina,
Ființă zămislită cu gândul și visareea,
Neînchipuit mai tare ca brațul și spinarea.
Cu ea brăzdezi pământul în lung și lat și sameni,
Și una ține locul la mii de mii de oameni
Topitorii, cuptoare, mori, puțuri, fierăstraie,
O sârmă de lumină, o țeavă vâlvătaie,
O lampă duce graiul și dă-n văzduhuri vești
Că omul zămislește puterea din povești
Se face depărtarea mai scurtă decât pasul
La mii de poști s-aude și cunoaște glasul.
Vorbești cu fundul lumii, la tine, din odaie
Secunda-ntrece veacul și timpul se-ncovoaie:
Pe-o sfoară cât e firul de păr și se agață
Vecia, nesfârșitul, pe un crâmpei de ață.


Se-nnalță slabul, omul, pe aripr în Þării
Și-aduce de acolo noi legi și mărturii.
Iată-l, scoboară-n hăuri cu coiful lui rotund
Și râcâie oceanele pe fund,
El trece prin vâlvoare, prin cremene și gheață,
Pornise de cu seară, sa-ntors de dimineață,
Și nu l-a ars dogoarea, nu l-a-mpietrit nici greul,
E țara lui pământul și l-a-mpletit cu cerul.
Și-aprinde de lângă Argeș, luleaua, și văpaia
Din pipă încă-i arde, ajung pe Himalaia,
Și pâinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol,
I-o gustă pinguinii tot proaspătă, la Pol,
Și, în sfârșit, urmașul lui Prometeu, el, omul,
A prins și taina mare, atainelor, atonul.
El poate omenirea, în câteva secunde,
S-o-ntinerească nouă pe veci, ori s-o scufunde.

E timpul, slugă veche și robul celui rău,
Tu, omule și frate, șă-ți fii stăpânul tău.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!