Mai rămîn
să dezleg
drumurile alungate.
Trec nevăzut
prin coroana
feștilei.
Pun pe sabie
scînteile razei
și descalec
din înălțimea
rădăcinii ochiului.
O, ce tînguire
dogoritoare
e gata
să-mi cadă
în oglinda
călcîiului.
Fugi! că-mi rătăcești
îngerul
pe care-L țin
ascuns în gură
de-i dau drumul
cîntecului crucii
din sîn
prin pereții
poemului.