Luam idei
cât un bob de mei
și le puneam să crească în apă de râu
ce se mai semețeau să-mi ajungă la brâu!
Izbucneau ca mugurii violeți de șofran,
le puneam la fereastra pe timp de un an
ca pe niște gutui fermecate
zămisleau lumini și păcate
și se jucau din zi până-n noapte
țeseau un vis fără moarte
ca marea eternă și verde
în care și cerul se pierde
zdrobeau de stânci și de mal
tot idei preschimbate în val
începea așadar o geneză în care
firele de nisip lipicioase
dispareau înghițite de mare,
de valurile-i spumoase
din care se năștea o femeie
fertilă, cu trup de idee.