agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-06 | |
mâine plecăm din nou pe piatra craiului drumurile ca niște ramuri în creste, în sănii, în hornuri fumegă votcile incinerate/ plec din nou căutând o purificare în scârbă în whisky un aer calm în care respirația albastră să se simtă cale de o zi/ ursoaica mare și furioasa să mă miroasă sa-mi ia urma până a doua zi/ cu cât mai departe vei fugi cu atât mai repede te va prinde ca și ziua următoare ca și ce-a de-a doua ta nevastă lăsată acasă cu copii legați de brâu/ copiii care nu plâng ci așteaptă să te întorci/ v-am adus o ciupercă umedă ca un viitor crescut pe pereți zidărie de câine/ dă cu dalta fă-ți urma în ciment, dă cu capul fă-ți tatuaj o scoarță/ las pe lume haotic urmele pe care numai ursoaica va putea să le înțeleagă
vad pădurile ca o blană condensul curge șiroaie pe geamuri de tren estul nu îmi mai spune nimic mă îndrept spre masiv ca spre o iubită pe care nu am văzut-o niciodată/ în noapte pe scara vagonului s-a aprins un bețiv arde ca un copac albastru/ pe spatele lui când a sărit era tatuată ultima speranță că noaptea se va termina că trenul nu va ajunge în sat unde mă așteaptă ceilalți pe peron să facem un poker până la ziuă să dispărem în cărți si dame aleatoriu în whisky în poem în speranță ca o blană deasă port condensul propriilor plămâni pe spate there is no fate after all întâlnesc în drum un copac din scoarța lui îmi zâmbește fața mea de acum câțiva ani la mijloc o scorbură înghit în sec și dispar în cadran/ undeva în spate trosnesc niște vreascuri din morrrmorrrrinmorrr m-ai găsit în sfârșit scoatem cuțitul și ghearele atâtea veri m-am pregătit peri albi și umeri aplecați să-ți aud ursoaico sângele gâlgâind furios pe mâner și ultimul mormăit scoatem dinți scoatem sticle le spargem/ astea sunt brațe cu adevărat musculoase astea sunt bulane cu adevărat pufoase/ te-am căutat să-ți scriu mereu ultimul vers morrrmorrrinmorrr m-ai găsit în sfârșit/ arunc într-o parte cuțitul cu capul înainte m-afund în blana ta deasă și neagră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate