agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-07 | |
Cerbi osteniți, cu nordul jumătate,
Duminicile-n care dorm răzbit, Un ultim foc și plânset tăinuit, De creanga cerului, albastră, agățate. Ard clipele în liniști ca de ceară, Ascunse-n ochiul celui alb și gol. Năluci fără copite-mi dau ocol Și trec spre zori, în fiecare seară. Cerbi osteniți, cu nordul jumătate, Alunecă pe sub arcade-n zori, Strigăte ‘nalte-n răsărit de sori, De creanga cerului, albastră, agățate. POEZIA CARE M-A INSPIRAT „umbre de cerb“ de Ela Victoria Luca [Ela] în duminica mea dorm cerbii. visează jumătate de nord și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga. cineva să tragă un ultim foc. eu nu mai pot plânge lacrima celui alb. ies din timp văduvă. ard rumegușul secundelor în care se zbătea înroșit. nu mai suport zgomotul morții în oase cineva să îngroape și ultimul ochi las duminicile domnului. nu pot fi doar o candelă din piele de cerb. aș vrea să respir într-o jumătate de răsărit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate