Eternitate

Mă scufund adânc în cântecul cerului
Mă alintă, mă răsfață și mă leagănă în viață
Glasul lui amețitor mă adoarme...
Of! De-aș putea să mă trezesc...
Să-l ascult și să-l privesc
Și să-i spun cât îl iubesc!
Că e marea mea comoară
De cu zori și până-n seară...

Dar el știe tot ce fac
Mă aude și când tac...
Căci oriunde m-aș afla
El mereu mă va veghea.
Când e trist se învelește
Cu o pătură de nori
Și începe și-mi șoptește
Dorul său apăsător...
Și mă-neacă și mă stinge
Cu-ale sale lacrimi dulci.
Îl cuprind ușor în brațe
Și încerc să îl alint
Brusc din plâns el se oprește
Și începe și-mi zâmbește!

Mă roagă să-l țin în taină
Să-l închid într-o cutie
Și să-l port ca pe o haină...
Cheia lui mi-o dă doar mie!
Când voi zace neclintită
Pustiită, părăsită,
Fără a mai respira
Va veni, mă va lua
Ca să-i fiu cât mai aproape
Pentru o eternitate...