agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1015 .



Iubito Shakespeare nu ne mai omoară
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [R.A ]

2006-07-09  |     | 



Iubito Shakespeare nu ne mai omoară


Iubito Shakespeare nu ne mai omoară
Avem se pare totuși alt destin
Iubito, Julietă-ntâia oară
La tine și la viață mă închin


Mereu bătrânul Shakespeare, uitat de toți și toate
Iși joacă tragedia prin sălile pustii
La el cortina înseamnă întotdeauna moarte
Și a iubi înseamnă preludiul de-a muri


Suntem acum pe scenă cu viata ca morala
A celor ce-au să vină și n-au de unde ști,
Fiori de-și dau iubirii, ar fi un semn de boală
Un pas spre remușcare, căci cuplul s-ar plăti


Iubito, în piesa asta dă-mi voie să-ți fiu rege
Căci te-am iubit fecioară a fiecărui pat,
Și am destin de chipuri în care m-aș alege
C-o mască ce ne râde, pe alta ce-a trădat


Te-ai îmbrăcat în straie ce nu încap în noapte
Þi-e pulpa învelită în demoni de brocard
Popas de-ai fi, sau drumul către moarte
Aș bea ambele șanse din buzele ce ard


Þi-e mersul strâmt, ai pași ce-și vând norocul
Împleticiți în ritm de eșafod,
Și cum ne-o fi sfârșitul, prin fier?…sau poate focul
Va stinge iar lumina a părului tău blond


Þi-e vorba îndărăt și replica din mine
Îmi șuieră răspunsul de parcă ar urla
Învălmășire-i totul…curând va fi ruine
Cum am putut o clipă să cred c-ai fost a mea?


Cum am putut să cred că aste biete roluri
Ne-or face din stăpâni, doar sclavi la ce-i sublim
Cum am putut să credem în falsele decoruri?
Când renăscând în artă de viață ne golim



Iubito să fim simpli, să coborâm în lume
Aplauze să-și ducă doar cei ce n-au avut
Să renunțăm la dreptul iubirilor postume
Și Sheakespeare să ne fie de-a pururea trecut.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!