și dacă pică serverul mai sunt poet?

și dacă pică brusc internetul în toată lumea

cine va mai auzi de mine?

mi-ar plăcea să se dea o lege

prin care să se interzică poezia în locurile publice

să te duci în locurile special amenajate

cu un creion și o foaie de hârtie

să scrii numai pentru tine

ca și când poezia ta

ar fi un inel de logodnă

sau o promisiune de iubire

mi-am rănit sufletul pe hârtie

într-o baltă de cuvinte

tu îi spui clișeu

deșeu sau pur și simplu vorbărie

în timp ce poezia este o trecere de pietoni

între viață și moarte

sau un mistreț fugărit de alice

într-o pădure virgină

ceea ce scriu nu-i o simplă îndeletnicire

ci o dedicație pentru Dumnezeu

care uneori îți pune palma

pe frunte, femeie

chiar dacă viața înseamnă un spital

în care oamenii te tratează

cu pastile de sictir

în timp ce moartea inventariază suflete

dacă ar pica internetul

aș merge cu picioarele goale prin țărână

să simt trupul rece al înaintașilor mei

sau m-aș tunde zero

să nu-și dea nimeni seama

cât de frumos ninge

aș renunța la această vorbărie

și ți-aș trage un șut

acolo unde te doare cel mai tare

să-ți arăt cât de mult te iubesc

m-am născut pe Google

toată lumea știe

și tot caut, tot caut locul

în care să mă spovedesc