Am rămas și după lăsarea serii.
Rămăsesem și după lăsarea serii,
în acelasi loc uitat de lume
când luna îmbrățișa cu proiecția sa răstignită
umbra stelelor căzătoare...

Eram singuri,
aproape întrezărindu-ne printre spațiile gri
și semigăurile negre fandate dintre vorbe,
Iar cuvintele noastre
se împotmoliseră și se încrucișaseră
unele cu altele și între ele,
Alunecânde și foarte plutinde printre
universurile paralele
și luminând cu iubirea lor pală verzuie
spatiile însuflețite dintre stele.

Rămăsesem și după lăsarea serii
când orele se prăbușeau în amurg
alunecând una dupa alta în atâtea serii,
Rămăsesem cu irișii ațintiți ca pe vânat
urmărindu-le cum se scurg-
Fără voință,scop,importanță,criterii
Când totul părea îndepărtat și foarte adânc
Și în asemenea tropote marșăluind treceau
ale timpurilor trecute
cu armurile stralucinde zgomotoase,
cavalerii.