Mă duc pe plajă-n fiecare an
Și îl aștept din nou pe Magellan
Care se vede uneori în zare
Dar nu se-apropie niciodată. De ce oare?
Cumva de-atâta stat în soare
Bătut de vânturi și murat de mare
Nu mai găsește malul prin ochean?
Preferă poate viața pe ocean
Sorbind rom antic din borcan,
Recitând sure din Coran,
Alături de sirene cu bust tare
Și marinari cu tatuaje pe picioare?

Nu știu, deci îl aștept în continuare.