Trebuie să fiu original, trebuie să fiu artist;
Îmi dau cu capul de oglindă și tot ce iese este sânge,
Cu cioburi venele îmi tai, și mă înec în cadă...
Cum pot s-ating supremul ? Complex dar și simplist.
M-arunc de la etajul zece și-aud cum mama plânge,
Dar tot nu pot să fiu artist.

De printre roți de tren încerc s-ajung la cititor,
Dar NIMIC... .
Am mers pe roșul jar și chiar mi-am scos toți dinții,
Mâncat de lei am fost... dar el tot nepăsător.

Am înfundat și pușcăria, rinichii mi i-am scos,
În prag de nebunie degetele mi le-am ros.

De trei ori inima mi-am frânt, și am iubit, și-am plâns, și-am râs,
Din cap ochii mi i-am scos și pleata chiar mi-am ras.

Și totuși;
Nu pot să-nving natura, nu pot să fiu ce nu-s;
Născut să mor în agonie, dar niciodată un artist.