te-aș fi iubit dar cum a fost să fie
perfecțiunea lumii-nchisă-n roată
mai bine ți-aș fi spus de prima dată
c-am să te-mpart puțin în poezie

chiar te zidisem piatră unghiulară
a casei mele care mai întâi
și-ar fi dorit acolo să rămâi
dar începeau podelele să doară

iar grinzile trosneau grozav în sânge
tavanelor șoptind pe îndelete
că lumea-i plină de femei și fete
și-atunci ferestrele prindeau a plânge

te-aș fi iubit cum nu-ți trece prin minte
cu toate verbele de dor și leac
puteam să-ți fiu amantă mamă drac
dar versul tot ți-ar fi trecut 'nainte