*** varianta 12***


răcnet înfiorător alungă stolul de corbi,
împietrind
și surghiunind
clipa în clepsidră.

magul
scuturat de unda de șoc a revelațiilor religioase,
pipăie urmele copitelor despicate,
încrustate
în tapiseria oceanului nisipos:
“-da, ea este. “

coada șerpoaicei spintecă interfețele realității.
breșe se deschid spre lumea de dincolo-proiecția ideală a năzuințeleor omenești.

impulsionată de explosive energii ale cunoașterii,
se pomenește
în tabloul mental al imaginației.
ei! …
aici ce să vezi?
fantezia își face de cap:
modifică cu 180 de grade unghiul orgolios al inteligenței analitice;
trezește intuiția adormită la sânul stelelor;
verifică circuitele extazului;
extrage radicali și impurități din suspiciuni
deschide supapa imaginabilului:
flori exotice,
pomi cu fructe dădătoare de viață,
pești zburători,
șopârle schimbătoare la față
părăsesc singurătatea,
monotonia,
fatalitatea
unei vieți predestinate.

fragmente din oglinda realitații, nezdruncinate de spaimele vieții cotidiene plutesc imponderabilile în grădina raiului.

radiografiază plămânii acestei lumi noi:
descoperă între coaste ceva, ce nu-i vine să creadă… că există
…o altă himera
mai proaspată,
mai pură
pitită-n somnul Lunii.

ispita gândului nedeslușit îi dă târcoale.
într-un sfârșit de-amurg când astrul zilei moare,
conchide:
este tot ea-depozit de nostalgii cătrănite,
speranțe otrăvite,
frustrații mumificate…
resuscitată doar de bucuria
conchistadoarelor iubiri,
pe care le credea …demult
pierdute.





.