Alergam spre râu
acolo unde se sculptează bolovanii,
apa șopotește necontenit
alunecând pe mușchiul verde zilele
se scurg prin dantela de ape
nopțile își rostogolesc luna pe luciul apei
aici vin caii sălbatici să se adape
m-aș preface într-o pală de vânt
să-mi trec degetele prin coama lor.
Dezbraca-ți visele și lasă-le pe lespezi
acolo unde eternitatea trece ca broboane de apă
peste obrazul firii.
Râul le va șlefui ca pe niște diamante, soarele
le va săruta creștetul bălai, luna le va cerne argint
din tipsia ei știrbită la un colț.


Vino sub zare
acolo unde apa
șopotește necontenit.