Eu te-am inventat din chinuri de secunde mutilate,
Din zvelta-ți clepsidră cu sâni am scos trei ore rele
Să hoinărim cu carul mare tras de vise cenzurate
Plecând din agonia zilei pe cărări aprinse de stele.

La început erai înger ce în extaz își istovea aripa
Și nu stiai cum încovoaie anii cu torturi discrete
Apoi clipind căprui se stinse obosită-n iris clipa
Si-ți plânse alb minute de plăceri secrete-n plete.

Deși smeriți ne bălăceam păcatul în astrale oaze
Căram în spate crucea nopții plini de vedenii roze
Dar te luă hain un roșu răsărit topindu-te în raze
Si-am ars in insomnii pustii privirea ta din poze