cad si ma tot ridic
Plang si apoi sterg lacrima,
Gandesc ca mai apoi sa primesc
O raza de speranta
Ca poate intr-o alta viata
Voi primi si eu iubirea
Ce am crezut ca a fost candva a mea.
Dar era defapt un vis
Un gand.. un val
Ce s-a dus, s-a spulberat
Si-a lasat un gust amar.
Prea greu sa mai pot iubi
Prea mult sa mai pot darui,
Cand inima mie destramata
Cand puterea toti mi-au luat.
De ce cu o vorba rea imi sfasie inima?!
De ce ma doare?!
De ce inca mai tanjesc spre dulce clipa a altor vremuri
Si ce folos...
Tanjesc spre clipe
Clipe apuse
Cu oameni morti
Ingropati in ura adanca a sufletului...
Pentru totdeauna morti sa fie
Toti cei ce arunca cu cuvinte fara mila
Sa le fie viata un chin
Asa cum au imprastiat si ei cu venin... !!