de ce mă pedepsești, Doamne, că am băut
vin din urechea iubitei fără să o trezesc
cînd în noaptea prea limpede un șarpe păzea
somnul ei nepămîntesc?

de ce-s vinovat eu că a fugit
înainte de a-i atinge cu buzele mele timpanul?
s-o doară de fiecare dată cînd își va reînnoi
păcatul și anul.

iartă-mă, Doamne, dar n-am știut
că iubirii de viață ori de moarte îi pasă,
că totul e un măr al cărui vierme îmi înghite,
de fiecare dată, jumătatea aleasă.