De atata dor si jale, pana si nebunii-ar plange,
ranile mai mari se fac si din ele curge sange
Acum e sigur tot un fel de rastignire
sa suferi , sa suferi cumplit, din iubire.
Un cui ce ma strapunge e orice zi departe,
Iar noaptea mi-e lunga, mi-e tot un fel de moarte.
Invat rabdarea greu si-indur ca un caine,
Cu multa credinta, in noi si in maine.
Ti-e suferinta asta o moarte, o cruce prea grea?
As duce-o doar eu, ma crede, de-as putea...
Iar plangi? Plangi mereu de cand am plecat
Puteai sa ma opresti, stii bine, m-ai lasat.
Ma jelesti ca in nopti de priveghi, am murit?
Ma doare sa plangi, ma doare cumplit.
Ma sperie ca te-indoiesti si ca disperi mereu,
Hai, nu ma plange, n-am murit, iubitul meu.