Într-un text precedent demonstrasem că Eminescu a fost pe de o parte primul epigramist din România, pe de altă parte un om politic vizionar. Strofa cu pricina era următoarea:

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem și-n UE.

A venit rândul să demonstrez că primul autor de haiku din România a fost George Coșbuc. Probabil are multe haiku-uri la activ, eu i-am găsit unul singur strecurat în poezia “Moartea lui Fulger”.

de rupi din codru
o rămurea - ce-i pasă
codrului de ea

Deja îi văd pe haiku-iști sărind în sus. Aveți puțintică răbdare. Să o luăm pe rând.
- structura silabelor e respectată: 5-7-5
- nu are rimă ! – cred că i-a venit foarte greu lui Coșbuc să respecte regula asta, era un împătimit al rimei
- există o “referință sezonală (kigo)”: când poți să rupi o rămurea ? când e uscată, deci toamna târziu
- există “o pauză, o cezură (kireji)”, e adevărat, nu între versul 1 și 2 sau 2 și 3, ci la mijlocul versului 2; dar să nu uităm perioada în care a fost scris, la vremea aceea cred că nici japonezii nu respectau la sânge toate regulile
- cuvintele sunt “simple, naturale și chiar elegante (karumi)”, fără metafore sau alte artificii
- există “opoziție, un contrast” evident între rămureaua ruptă, insignifiantă și codrul uriaș, posesor al unui număr nenumărat de rămurele
- acest contrast îți sugerează “nimicnicia, perisabilitatea lucrurilor (mushin)”, precum și “o înțelepciune a întîmplării (mono no aware)”
- codrul, datorită imensității lui, îți sugerează “misterul singurătății și al unor întîmplări petrecute fără martori (yugen)”, dar și faptul că, “adîncit în contemplare, poți atinge esența acestei frumuseți a naturii vibrînd la unison cu a inteligenței umane (mei)”
- în final, imaginea de invincibilitate a codrului duce către “o intensă stare emoțională de bucurie în fața unei armonii bine acordate (aware).”

Ei, poate că nu sunt toate la locul lor, Coșbuc era totuși un pionier. Dar nu i se poate nega întâietatea absolută în domeniu.


Observații

1. Citatele sunt luate din “Haiku - un bun exemplu”, text postat de Corneliu Traian Atanasiu. Îi mulțumesc pe această cale. Dacă i-am folosit citatele într-un mod nepotrivit, îl rog să mă corecteze. Sper să nu se supere pe mine. Dacă totuși o face, îi promit să retrag textul .

2. Rog pe pasionații haiku-ului să trateze textul de față nu cu încrâncenare, ci cu o ușoară superioritate însoțită de un surâs. Nu este decât o încercare de a promova genul haiku pe căi un pic neortodoxe.