Stau în noapte și ascult tăcerea
Și inima mea își plânge durerea.
Iubirea ce-o simt e dusă departe
e întuneric,e rece,totul e moarte.

O lacrima caldă-mi spală obrazul
cand ploaia în ropot îmi udă pervazul,
o umbră tăcută încet m-a atins...
E multă durere,ce viață,ce vis!

În liniștea nopții îmi strig amintirea,
dar vocea mi-e plânset și neagra privirea.
Luna se stinge,o stea acum cade
si moartea cu mâna m-atinge pe spate.

O ultimă lacrimă suspina de dor
și stelele cad și visele mor
si noaptea îmi plânge pe mâinile reci
pierdută mi-e viața,adio pe veci.