Elina ție ți-e rușine
cu îndelunga ta răbdare
se surpă-n pieptul tău și moare
un vers ca mierea de albine

mă uit că nu ți-ai amintit
de pâinea fragedă și-amară
azimă care n-a dospit
decât singurătăți de seară

tăcere scursă-ncet în carte
coperți de suflet de femeie
un fel de onomatopee
în lupta dintre ea și moarte

Elina știi că ești soldat
în tragica armată-a Evei
ce ne-a lăsat minunea sevei
dar și povara de păcat

du mai departe semnul simplu
de viață și feminitate
e singura ta libertate
și poate cel mai sfânt peripluu