respirație cu respirație
rămân goală de aer
nuditatea mea atât de fatală
alungă lucrurile oamenii păsările

uneori mă primesc pruncii
în palmele lor
resuscitând un suflet vidat
în umbra leagănului

camera asta are deja margini
spre alt timp

mă trezesc prea devreme
în spectrul mamei
cer o lumină verde și atât

port intersecțiile în stern
atentă la fiecare moarte
ca la un ceas dumnezeiesc

pruncii își plâng nașterea
eu respir în trecut