agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2153 .



Tarâm
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [morrison ]

2001-03-14  |     | 



Iatã-ne ajunsi aici unde gândurile cad ca pielea arsã
Unde iluziile se nasc din aburi misteriosi ridicati de pe morminte adormite
Si ne înconjoarã ochii
Este tãrâmul faraonului placid,tãcut si gentil
Ce poartã o floare sângerie în mâna stângã
Si un sarpe negru si umed în mâna dreaptã
Aici ai ajuns fugind,respirând adânc si des
În încercarea disperatã de a-ti trimite sufletul într-un loc mai bun
Te rugãm sã iei parte la procesiunea noastrã
Esti ultima ta sansã,ultima noastrã sperantã

Aruncã-ti blana de leu de pe umeri
Si pãseste în aburii extazului
Nu-ti vrem carnea,suntem însetati de cãldura mintii tale umede
Îngenuncheazã în fata stãpânului lumii în care visele nu pot pãtrunde
Apleacã-ti privirea,încã îndrãzneatã si sãrutã petalele florii sângerii
O sutã de petale cãrnoase,o sutã de suflete pãstrate în rãcoarea noptii placide
Si celebreazã privilegiul,Sarpele Faraonului este nebun în asteptarea unui suflet

Ridicã-ti privirea trufasã,priveste dansul timpului îmblânzit
Îti oferim experienta supremã,
Liniste si calm absolut,fãrã zgomote,ploi sau luminã
Este marea neagrã a sufletelor izgonite din globul de cristal
Tãrâmul unde mintea nu sângereazã
Pentru cã amintirile se evaporã precum aburii de pe mormintele goale
Cine suntem noi ?
Suntem lorzii zborului deasupra
Cei încãtusati de sapte ori în sapte stânci
Cei care suntem glas,cei care vorbim în ecou
Cei care am murit,dar nu suntem morti
Cei care nu trãim,dar nu avem moarte
Noi suntem mireasma înfricosãtoare din noptile fãrã stele
Cei care poartã blestemele în limbi rosii,bifurcate

Vino acum,este ritualul tãu,focul arde timpul care ti-a mai rãmas
Închide ochii care mai zvâcnesc a viatã si sãrutã sarpele
Sãrutã sarpele pe limbã si aruncã-te-n adâncul fiintei tale-dorinta
Dacã sarpele va simti teamã nebunã,îti va mânca sufletul
Dându-ti eternitatea cea mult râvnitã,dar nu cea speratã
Dacã,însã, va simti dorintã purã si oarbã ca noaptea timpului,
Atunci noi te vom trezi din vis cu o suflare
Dându-ti lucrurile pe care le poti visa,le poti simti,dar nu le poti atinge cu mâna.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!