sînt un bărbat chinuit
nu mai pot să mănînc să beau
să fumez
oricum normalitatea e o tîrfă
ieftină și eu nici nu vreau
să fiu normal
normali sînteți voi și locatarii
care se adună zilnic pe banca verde
din fața blocului bîrfind
pe toți și pe toate
normalitatea lor ține de lumina zilei
a mea este una nocturnă
în toiul nopții banca verde îmi
aparține doar mie și maladia
se manifestă atunci în toată splendoarea
ei acompaniată de priviri resemnate
din spatele draperiilor trase

scriu. elucubrez.
sînt străin de propria carne
ca și cum trupul e un glob suspendat
în bradul de Crăciun

folosesc diacritice căci în fond
boala mea este una
a diacriticelor
îmi amintesc brusc că la ora asta
încă e deschis la pașapoarte
plec fără să privesc în urmă
hotărît să-mi schimb pașaportul
și să demonstrez că româna e o limbă
de circulație internațională
eu m-am convins de asta la
granița dintre bulgaria și grecia
unde am fost trimis înapoi la origini
cu diacriticele aferente de pe pereții
toaletei vamale