materia e rece. vîrtejul aduce aproape
duhul sfînt- un cuib de pasăre rară
călătorind peste ape.
creatorul zîmbește: omul are un nume
ca o mare ce se varsă, puțin cîte puțin,
pe cealaltă lume.

lui ce-i rămîne: greșeala,
păcatul, iertarea?
un cui de aur în visul răstignitului
e întrebarea.

mulțimea așteaptă
cu fața întoarsă spre el.
tîrziu răspunsul e scris,
pe porți, cu sînge de miel.